 ForieAdministrator
Postari: 44
|
|
Ceea ce societatea, cel putin a noastra, nu va prea intelege nici usor, nici in viitorul apropiat, este aparitia asa ziselor subculturi, inspirate bineinteles de o diversificare intelectuala, economica si sociala unite sumar in termenul de occidentalism, care se afla la o distanta de cel putin cativa ani lumina de civilizatiile aflate sub zodia blestematului punct cardinal “estâ€.
Astfel de subculturi exprima realitati trecute cu vederea in opinia generala a popoarelor care tind sa idealizeze viata cu toate aspectele ei, ignorand insa chiar elementele care o compun dincolo de niste ecrane ce reflecta un lux imaginar, o utopie a gusturilor si a viitorului. Tot ce poate deveni un mod de viata, o idee de baza, o motivatie care sa cladeasca o personalitate si un comportament, poate purta generic denumirea de subcultura. O asemenea subcultura este si graffiti-ul. Putin dezvoltat intre limitele geografice ale tarisoarei noastre, intrucat nu a gasit un mediu in care sa aiba o evolutie propice unui asemenea fenomen, graffiti-ul inseamna pentru cei ce il practica, exprimarea unei tensiuni interioare, dezvaluirea pasiunii pentru grafica, sau poate doar dependenta de adrenalina ce iti inmoaie picioarele cand pictezi un zid de langa o usa care tocmai se deschide, iar tu deja te vezi insfacat de maini imaginare - sau nu - si tras la raspundere.
Etimologia termenului “graffiti†ne duce pe undeva prin Grecia antica, unde stramosul sau, “grapheinâ€, desemna actiunea de a scrie. Evoluand in latinescul “graffitoâ€, al carui plural il si constituie, cuvantului ii este dat un inteles mult mai larg, acela de scris, desen sau pictura, efectuate pe o suprafata plana. Un scurt istoric al fenomenului ar reinvia atitudinea underground a New-York-ului anilor ’70, cu tot cu al sau curent hip-hop care sa evidentieze fata ascunsa a societatii, fata sa reala, a strazii. Keith Haring a fost primul curajos care sa inceapa lipirea afiselor cu propriile desene si caractere in locuri publice, pentru ca mai apoi sa le scrie direct pe ziduri sau pe vagoanele de metrou. Contemporan, sa zicem, cu Haring a fost si initiatorul semnaturii TAKI 183, un angajat al unei companii de livrari, care lasa acest mesaj atunci cand distribuia documente, impanzind in scurt timp intregul oras. In mijlocul anilor ’80, un post de televiziune face un reportaj inedit despre graffiti, propulsand activitatea la nivel de arta, si oferindu-i in acelasi timp conditiile unei explozii de popularitate. Suntem deja in fata unei scene manifestate in principal pe un fundal social; grupurile formate de grafferi, au tag-uri propri si specifice crew-ului, acronime ale diverselor denumiri prin care sa isi caracterizeze stilul sau imaginea - tag-ul vine de la cea una dintre primele astfel de intitulari [Tuff Artists Group] dar inseamna de atfel si semnatura.
Bucuresti, Romania, 2001. Cinci tineri, trei fete si doi baieti s-au hotarat intr-un anumit moment al vietii lor sa dea o insemnatate epica acestei febre care se manifesta in interiorul structurii lor psihologice, si astfel notiunea de “graffiti†capata sensuri literare, echivalente unei mai bune descrieri a starilor sufletesti apartinand celor 5 eroi ai zilei de astazi. Acum se naste GRAFFITI FILES.
O incursiune psihedelica ce te ameteste prin montajul unor capitole indefinite in asa fel incat sa nu iti mai dai seama, ca simplu cititor, cui apartine ce senzatie.
Ganduri, idei, intamplari aruncate parca pe o foaie de hartie intr-o pauza de gandire sau intr-un moment de inspiratie fac din aceasta carte o sursa formidabila de originalitate, o marturisire a tuturor reactiilor care ii covarsesc prin intensitatea pe care o dau clipei. Talentul artistic le domina si rolul de naratori, caci planurile converg si se contopesc intre ele ca note muzicale ale unor cantece diferite dar care au melodia asemanatoare intrucat sunt transmise pe aceeasi frecventa.
Eva, Irina, Cosmin, Nicoleta si Radu, aka razna, mess, yoz, jadda si florin17.
Toti au in comun sentimentul unirii metafizice a corpului cu peretele, a formelor si a culorilor, a perceptiei extrasenzoriale care ii deosebeste de o lume a elementelor neutre. Ei sunt un film, a motion-picture, cand abia se inventase aparatul de fotografiat. Cu un pas langa cei pe care vor sa ii lase in urma; acest pas ii transpune intr-un spatiu al individualitatii, al negarii comunului si al descoperirii particularului.
Se au pe ei, isi au imaginatia, isi au can-urile umplute de culori si isi au indemanarea degetelor si a bratelor. Au o lume fantasmagorica, in care sunt proprii lor dumnezei, in care ei scriu si deseneaza biblia si istoria cu vopsea.
Eu astept pareri  
www.dbrom.ro
_______________________________________
-= Unde patrunjelul e viata...fumul e societata =-
|
|
